protherapy.ro - articole scrise cu drag pentru psihoeducatie

În articolul anterior am discutat despre tipurile de emoții și de răspunsuri emoționale după care funcționăm și cu care interacționăm în viețile noastre obișnuite. Totuși, acestea, și în mod special formele de răspuns disfuncționale, își găsesc originea în ceea ce se numesc scheme emoționale. Acestea se formează în urma unor amintiri emoționale puternice, rezultate din diversele experiențe trăite, și care ne determină să reacționăm într-un mod automat. Deși uneori pot include credințe sau gânduri, de cele mai multe ori schemele emoționale cuprind afecte și impulsuri spre acțiune.

Baza unei scheme emoționale include foarte multe elemente nonverbale precum senzații corporale, imagini vizuale și, în unele situații, chiar și mirosuri. În plus, în majoritatea cazurilor aceste scheme nu ne sunt accesibile sau conștiente și este necesar ca, într-un mod indirect, să le explorăm prin intermediul experiențelor de viață care le-ar fi putut genera. Așa cum specificam și mai sus, schemele emoționale sunt create de evenimente încărcate emoțional, precum abandonul, abuzul sau trădarea, care generează reacții emoționale puternice. Cu cât o emoție este mai puternică sau intensă, cu atât va ajunge să fie fixată într-o schemă emoțională.

Orice om are mai multe scheme emoționale care se pot activa simultan sau separat. Nu de puține ori acestea se manifestă într-un mod dezadaptativ. Schemele emoționale dezadaptative se formează adesea în contextele interpersonale de unde le și învățăm. Situațiile dintre un copil și persoana de îngrijire (părinții, bunicii, tutorii, etc), declanșează reacții emoționale înnăscute, cum este tristețea în cazul pierderilor sau frica față de o amenințare. Atunci când astfel de emoții (în cazul unui copil) sunt întâmpinate repetitiv cu răspunsuri nepotrivite sau necorespunzătoare din partea persoanelor de atașament, acestea se dezvoltă în scheme emoționale dezadaptative, în locul celor sănătoase sau reziliente. În cazul situațiilor de abuz din copilărie, sursa primară de siguranță și confort devine, în același timp, o sursă de pericol, frică sau de umilință, iar lipsa protecției sau capacității părintelui de a calma sau liniști copilul va duce la trăirea unor stări insuportabile de anxietate și singurătate ceea ce poate dezvolta sentimentul de fragmentare sau prăbușire și incapacitatea de a se regla emoțional.

Așadar, schemele emoționale sunt reprezentate de niște structuri profunde, formate în urma experiențelor marcante, care ne influențează modul în care reacționăm în momentul prezent. Acestea, și în mod special cele dezadaptative, își au rădăcinile în relațiile și interacțiunile timpurii, acolo unde răspunsurile inadecvate la emoțiile de bază, precum frica sau tristețea, sunt factorul principal în dezvoltarea acestor scheme. În următorul articol vom vorbi despre una din consecințele acestor scheme și anume – lipsa sau prezența foarte scăzută a reglajului emoțional care poate reprezenta unor factor de risc în dezvoltarea patologiei psihice.

Emoțiile ne unesc, empatia ne apropie, schimbarea ne transformă!